Locul asta a prins un aer de inchis cu panze de paianjeni lasate de atata praf de cand nu am mai scris. Uneori ti se acreste sa scrii in gol, cel putin asa imi arata statisticile din spatele interfetei colorate. M-am suparat (ca vacarul pe sat va zice stiu eu cine) si-am lasat balta scrisul pentru o vreme. Nu si filmele, cartile cu si despre filme, scenariile, cronicile altora, siturile dedicate cinema-ului, festivalurile de aici si de aiurea. Le comentez probabil in barba si in surdina si nu ma aude nimeni, poate ca uneori e mai bine asa.
Nu puteam insa sa ignor fesrtivalul de cinema TIFF, ajuns la cea dea 11-a editie, pentru care de ani de zile imi iau concediu si vin sa petrec cele 10 zile reglementare la Cluj. Anul acesta insa, carantina ocazionata de partea de traducere a fost mai lunga decat prevazut, s-a trezit apetitul lumii pentru filme nu atat lungi cat ingrozitor de vorbite. Din surse neoficile pot spune ca mai toti traducatorii inhamati la masinaria TIFF au mormait, blestemat in barba ldate ffind multele fraze pe care au trebuit sa le traduca sau, mai nou, sa le adapteze. Ca atare, nu am avut pur si simplu timp sa pun vreo postare anuntatoare a festivalului, sa fac recomandari, sa ma lansez macar intr-o organizare a programului meu de proiectii.
Lupta cu cuvintele insa nu s-a incheiat nici macar cu meci nul, o iau de la capat cu blogul de dragul jurnalului meu de TIFF si cu oaresce restante la traduceri. Dintr-o regretabila greseala de logistica legata de bagajele facute pe ultima suta de metri, fotografiile mele facute la fata locului vor fi inserate in text ulterior.
Impresiile legate de prima zi sunt multe, este momentul pe care-l prefer, ziua in care festivalul inca isi tine rasuflarea, cand lumea este inca putina, ezitanta, cand salile nu sunt aglomerate, cand bannerele, publicitatile, TIFF-Point-urile nu sunt inca tocmai puse la punct. Inca mai miroase a clei si a rumegus, lumea inca se opreste sa se intrebe “ce mai e si asta” in fata programelor afisate in holul cinematografelor, se zambeste la lectura afiselor, la intalnirea cu spoturile festivalului, sunt mici grupuri compacte de comentatori in fata sau spatele salilor de cinema dupa terminarea vreunei proiectii. Discutiile si Q&A-urile nu au inceput, oaspetii inca nu s-au acreditat cu totii. Dar filmele, ele, au inceput sa mearga pe banda si tare greu este sa-ti faci un program care sa nu te tina pe blockstarturi toata ziua. Voi spune doar ca marindu-se numarul de locatii si de filme demne de vazut, cea mai nimerita idee este sa inchiriezi o bicicleta electrica de preferinta ca sa te deplasezi de la Casa de cultura a studentilor sa zicem si cinematografele arta Arta sau Victoria in 5 maxim 10 minute. Pentru destinatia Odeon nu ramane decat autobuzul ( exista oare o naveta TIFF? ;ramane de descoperit).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu