duminică, 3 iunie 2012

Jurnal de TIFF ziua 1: “Dirch/ Funny Man/ Comediantul” de Martin Zandvliet

Despre biopicuri numai bine. Ai mereu de-a face cu proiecte ambitioase, care presupun multa energie si un set de actori versatili, capabili se asume rolul unei existente de la inceput la sfarsit. Biopicul rimeaza cu dimensiunea epica, data fiind abordarea preponderent cronologica. Condus de o mana lipsita de experienta sau iubitoare a abordarilor facile, biopicul cade cu usurinta in panegiric, desi, daca ma gandesc bine, mai fiecare biopic are pe undeva o usoara aplecare spre transformarea personajului principal intr-un erou.

MUBI


Cam acelasi lucru se intampla si cu “Dirch/A Funny Man” dedicat unuia dintre comicii cei mai populari din Danemarca anilor 50-70, Dirch Hartvig Passer. Este genul de artist de varieteu care joaca, in duet cu partenerul sau de scena Kjeld, rolul tantalaului desi in secret viseaza sa puna in scena “Oameni si soareci”.





Se vorbeste mult despre gelozia acerba a lui Kjeld pentru succesul incredibil si inexplicabil al lui Dirch, despre alcoolismul cultivat in grup, despre divorturi pe banda rulanta, paternitati balbaite, imagine publica, producatori manipulatori si mai ales despre sufletul torturat al artistului, fie el si de vodevil care ar indrazni mai mult, dar este repus la loc in schema de gustul public. Viata artistica a lui Dirch este rezumata vijelios intr-un sir de secvente lipsite de alte conotatii cronologice clare, exceptie facand costumele si decorurile. Moartea lui Kjeld marcheaza pentru viata lui Dirch o mare prapastie pe care acesta o trece cum necum ca artist invidual, astfel incat spectatorul intalneste pe malul celalalt un Dirch imbatranit cu mult par alb si piele flescaita. Sfarsitul feeric in genul lui Bob Fosse este revelator: iti dai seama ca pana la urma biopicul s-a invartit in jurul personajului, l-a amusinat bine, dar ca Dirch ramane un mister inca nedescifrat.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu