joi, 30 iunie 2011

BJFF – “Shtikat Haarchion / A film unfinished” de Yael Hersonski

Même reconnue comme fanfaronnade et mensonge, la propagande n’en agit pas moins, pourvu qu’on ait le front de la propager sans état d’âme.
Victor Klemperer, LIT, la langue du IIIe Reich

Cele mai sinistre povesti cu fantome nu ies din imaginatia scriitorilor, ci din culisele realitatii asa cum este ea consemnata adesea de istorie. Ceea ce ar trebui sa socheze este faptul ca gradina istoriei se lasa excavata cu dificultate, iar a vorbi despre adevarul istoric cu majuscula este de cele mai multe ori o activitate ce tine de domeniul interpretarii. Imi aduc aminte de unul dintre martorii lui Yves Teuland care povesteste despre refuzul intregii lumi (inclusiv a deportatilor si familiilor lor) de a accepta oroarea Holocaustului, cei care se incapatanau sa marturiseasca fiind inchisi in spitale psihiatrice.
Cam asa sta treaba si cu “A Film Unfinished”, povestea cu final neasteptat al unei pelicule de propaganda din anii 40. A fost deci odata un film comandat de nazisti care a scapat teafar de distrugere, conservat fiind in arhivele Germaniei de Est. Cele cateva role de pelicula adapostesc secvente cotidiene filmate in ghetoul din Varsovia: strazile gem de lume, de cersetori scheletici si dame mai bine imbracate, de copii cu ochii stinsi de foame si de banchete animate in restaurante elegante, de locuinte comune, de apartamente elegante, de macelarii si bai publice, de fete anonime, siluete strambe sau fine pozand jenate unele alaturi de celelalte, diformitati staruitor fixate de aparatul de filmat. Ciudata putere are acesta din urma, de vreme ce ani de-a randuri aceste imagini au fost luate de bune ca reale descrieri  ale ghetoului. ”A Film Unfinished” povesteste descoperirea acum vreo 10 ani si mai bine a 30 de minute suplimentare de pelicula care dovedesc fara tagada caracterul contrafacut al filmarilor si orchestreaza amploarea manipularii.

luni, 27 iunie 2011

Ce mai vedem la cinema - cateva repere


Sursa: Blogs - Ways of Seeing


Am tot vorbit despre proiectiile ocazionate de catre Gala filmului japonez din vara aceasta; ma gandeam azi dimineata cat de bine ar face organizatorul daca ar grupa aceste gale in jurul unei tematici anume, unui actor de referinta, unui cineast cu mai multe fatete cinematografice, unui an anume  in materie de pelicule reprezentative.

Cu riscul de a-mi atrage nemultumirea celui mai harnic si mai receptiv dintre spectatorii de cinema cati s-or perinda pe aici, nu ma lasa inima sa nu anunt alte cateva repere cinematografice de care se poate profita saptamana aceasta.

duminică, 26 iunie 2011

BJFF - Note de subsol: “Comme un juif en France” de Yves Jeuland

Sursa: BJFF

Se iau cateva puncte importante pe axa orizontala si unidirectionala a istoriei, considerandu-se ca moment T0 afacerea Dreyfus pana in momentul T1, care se situeaza arbitrar pe undeva prin 2003. La egala distanta intre inceput si sfarsit se marcheaza perioada guvernului de la Vichy, ghetto-izarea evreilor in Franta pétainista, episoadele Drancy si Vel d’Hiv. Pe axa verticala corespunzatoare se plaseaza cotele reactiei anti-semite. Variabilele pot include factori precum continutul propagandei antisemite, elementele din care este compus imaginarul rasist/rasial si antisemit, fragmente din discursuri politice de azi si de ieri cu pondere asupra imaginarului francez de speta nationalista. Diagrama rezuma cu succes continutul documentarului lui Yves Jeuland, “Comme un juif en France” (2007) proiectie inclusa in programul BJFF.

BJFF: Doi biografi indragostiti - Andrei Hrjanovski si Joann Sfar

A Room and a Half - Sursa: BJFF
Gainsbourg - Sursa: BJFF


Spectatorul fidel nu are cum sa nu fi remarcat aceasta evidenta, BJFF a inclus in program doua productii similare (si, o, cat de diferite) din gama biografiilor cinematografice fictionale. O fi la moda, conchide el, sa iei un artist ca muza (poet intr-un caz, muzician cu veleitati de desenator si de poet in celalalt) si sa-ti lasi imaginatia sa graviteze in jurul lui, soi de eranta sentimentala auto asumata. Rezultatul este, si intr-un caz si in celalatlt, un produs 100% fictional, un soi de biografie distorsionata de lentila caleidoscopica a cinema-ului. Cele doua pelicule adora sa se costumeze in “n” genuri si subgenuri cinematografice. Intra in joc tehnici ale filmului de animatie, secvente care tin de genul basmului feeric sau de comedia muzicala, tentative cartoonesti, alegorii ori bufonerii. Flashback-ul folosit din belsug are amploarea lui “a fost odata”. Sunt incluse mixaje ale imaginilor de arhiva adevarate cu false imagini de arhiva. Exista momente lirice, cantate sau declamate avand probabil ca scop reconstruirea voit fictionala si nostalgica a unei lumi care cu siguranta nu mai este.

luni, 20 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 5 (3): "Saat Khoon Maaf"/ "7 Sins Forgiven" de Vishal Bhardwaj


Cum astazi cinematograful indian evolueaza galopant impartit fiind intre tipicariile bollywoodiene si o nemasurata sete de a spune povesti in cheie low budget, mi-am facut un obicei sa cercetez atent filmele made in India propuse de programele festivalurilor pentru ca de aici pot aparea surprize placute. Anul acesta, surpriza numarul unu a fost proiectul nenumit al lui Shrinivas Sunderrajan, iar pe locul doi s-a situat filmul lui Vishal Bhardwaj7 Khoon Maaf”.

Sursa: Site oficial

Jurnal de TIFF - Bucuresti: "Skeletons" de Nick Whitfield


Ma incapatanez sa scriu despre “Skeletons” (2010), debutul cinematografic al lui Nick Whitfield din doua motive: se afla pe lista mea de prioritati TIFFesti ca singurul titlu notabil din categoria ”Umbre” si nu a putut fi inclus pe lista de urgente. L-am revazut la sala Elvira Popescu la retrospectiva bucuresteana TIFF in conditii mizerabile si totusi filmul m-a cucerit. Concluzia: daca, in ciuda sonorizarii ingrozitoare a salii, combinate cu lipsa unei subtitrari in limba de origine sau oricare alta de circulatie am reusit sa ma scufund in film fara probleme, “Skeletons” a meritat efortul. Prima mea impresie personala la iesirea din sala: iata un “Inceptionvery low budget in varianta comica, fara combinatorica arhitectonica generata de calculator si fara suparatorul numar de commando din ecuatia mult prea pretentioasa a lui Christopher Nolan.

Considerat a fi o “comedie supranaturala” sau “suprarealista” desteapta si minimalista, cu o neasteptata alura de“spiritualism victorian”, filmul a cucerit premiul Michael Powell pentru cea mai buna productie de film britanica din 2010 la Festivalul de Film de la Edinburgh.

Sursa: Hindilinked

duminică, 19 iunie 2011

Festivalului Filmului Evreiesc Bucuresti (Bucharest Jewish Film Festival – BJFF) - prima editie (20-26 iunie 2011)

BJFF


Iata un nou festival bucurestean care se infiinteaza, eveniment intotdeauna imbucurator si demn de semnalat. Ca atare, nu ar fi rau ca spectatorul interesat de peliculele care nu incap in programele de la mall sa faca unul sau mai multe tururi si pe la cinematografele Studio, Scala, MTR si pe la Terasa Green Hours in perioada 20-26 iunie, programul se anunta destul de incarcat. Au fost selectate 29 de pelicule deja premiate la alte festivaluri in premiera in Romania, pelicule deja proiectate la alte festivaluri in Bucuresti, spre bucuria mea majoritatea sunt documentare, dar si filme de fictiune pe subiecte cat mai diverse legate de existenta, istoria, specificul si imaginea comunitatilor evreiesti din lume. La acestea se adauga vernisaje, concerte, intalniri cu realizatori si actori  in ideea de a oferi spectatorului interesat un tablou cat mai complet al universului evreiesc din trecut si prezent.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Gala filmului japonez (24-30 iunie 2011)

Ambasada Japoniei


In fiecare an imi face placere sa anunt “Gala filmului japonez”, chiar daca in ultimul timp aceasta manifestare culturala s-a restrans (acum doi ani si mai bine, festivalul varatic era agrementat de o contraparte tomnatica numita “zilele filmului japonez”, astfel incat departamentul cultural al Ambasadei Japoniei marca puncte consecutive si la categoria filme clasice si la cea legata de productiile  japoneze cele mai recente). Dar sa nu ma plang, am salutat si voi saluta mereu efortul organizatorilor (Ambasada Japoniei, Fundatia Japonia, Cinemateca Romana prin Arhiva Nationala de Filme) de a proiecta timp de cateva zile filme care nu vor iesi niciodata in salile de cinema.

Editia de anul acesta a festivalului se desfasoara intre 24 si 30 iunie 2011 si propune o selectie de sapte filme. Locatia este ca de obicei sala de proiectii a Cinematecii din strada Eforie, iar intrarea este tot ca de obicei libera.

Jurnal de TIFF ziua 4 (2) - "Double Take" de Johan Grimonprez


Sa nu se astepte spectatorul la o meditatie bine documentata pe tema dublului vertiginous in filmele lui Hitchcock (“Strangers on a Train”, “Vertigo”, Norman Bates samd) si nici la un documentar cumsecade aliniat la o structura natativa clasica.Double Takeeste un motor hibrid, jumatate eseu, jumatate instalatie video cu cel putin trei piste tematice care in mintea autorului, artistul multimedia Johan Grimonprez pot fi corelate cu succes. ”Double Take” recicleaza o parte din materialul folosit in instalatia “Looking for Alfred” (2005)  si foloseste ca pretext toate cliseele ocazionate, dezvoltate si speculate de personajul Hitchcock: dublul si dedublarea, manipularea sau jocul de-a soarecele si pisica, sentimentul misterului si angoasantele nevroze, scarile spiralate, apetenta pentru cameo in original sau in varianta copiata.

Obsessed With Film

joi, 16 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 5 (2): "Jiro dreams of Sushi"- de David Gelb


Iata un mic documentar fara pretentii pe care amatorii de film de autor il vor incadra la categoria “placeri vinovate” pentru ca prea seamana cu paginile glasate ale revistelor sic. Are aer de emisiune teve, dar este interesant. “Jiro dreams of sushi” vorbeste despre un star venerat de atat de putina lume, incat te umfla rasul. La fel, te umfla rasul cand citesti motivatia care l-a impins pe cineastul David Gelb sa faca acest film. Amatorii de film documentar vor deplange poate futilitatea subiectului (e aproape indecent sa vorbesti despre un bar de sushi care produce doar unicate, despre filosofia consumarii unui sushi proaspat, facut la botul calului) sau il vor clasa la categoria ”cochetarii de vacanta”.

Sursa: TwitchFilms

miercuri, 15 iunie 2011

TIFF 2011 se muta la Bucuresti (15-24 iunie) si Sibiu (15-19 iunie)



A devenit un obicei ca, la sfarsitul celor 10 zile de festival de la Cluj-Napoca, evenimente si proiectii deja prezentate sub sigla TIFF sa-si inceapa calatoria prin tara.

La Bucuresti, in cinematografele Studio, Scala, Elvira Popescu si Noul Cinematograf al Regizorului Roman organizatorii au programat in perioada 15-24 iunie retrospectiva TIFF 2011 cuprinzand o selectie a filmelor prezentate la editia a zecea a celui mai mare festival de film din Romania.

marți, 14 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 7 (5) - "The Temptation of St. Tony" de Veiko Õunpuu


Ciudat virajul pe care il ia cariera cineastului estonian Veiko Õunpuu cu “The Temptation of St. Tony”, cel de-al doilea film de lungmetraj din 2010 care nu seamana deloc cu filmul sau de debut. Acum doi ani, am suportat cu greutate “Sugisball”, o depresiva si alcoolizata poveste rezultata din impletirea mai multor existente care mai de care mai mizerabile intr-o Estonie post sovietica lipsita de orice speranta. Criticii au vorbit atunci despre “uratenia robusta a ambientului care amplifica sentimentul acut al lipsei de conexiuni intre personaje”. Hiperrealismul in tonuri de gri este inlocuit in acest al doilea lungmetraj semnat de cineastul estonian de un soi de cinema metaforic pe marginea caruia se poate diserta la infinit astfel incat nimeni sa nu aiba pretentia de a fi epuizat toate variantele interpretative.

Sursa: FilmSweep

luni, 13 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 4 (4) - "Vénus noire / Black Venus" de Abdellatif Kechiche


Acum cativa ani, cand statul francez s-a hotarat sa inapoieze Africii de Sud ramasitele pamantesti si reproducerile fidele dupa anatomia lui Saadje Baartman, lumea si-a amintit de trista poveste a celei cunoscute drept Venus hotentota acum mai bine de 200 de ani. Originara din Cape Town, de conditie modesta, Saadje se considera o artista in momentul in care juca pentru publicul de toate conditiile sociale rolul salbaticei hotentote cu forme mai mult decat generoase.

Sursa: Wikipedia

Filmul lui Abdellatif Kechiche are aspectul unui biopic; el debuteaza in momentul in care spectacolul montat de patronul lui Saartje incepe sa aiba succes in Londra, continua cu lenta transformare a femeii intr-un obiect de atractie pentru showurile mai mult sau mai putin libertine din Paris ori intr-un studiu de caz pentru echipa condusa de Georges Cuvier. Sfarsitul este trist, Saartje esueaza intr-un bordel si moare, bolnava, aproape in strada. Ulterior, cadavrul ei face obiectul unui celebru mulaj, unele dintre organele ei sunt pastrate in formol ca obiecte de studiu mostenite de Musée de l’Homme.

A fost deja TIFF 2011



M-am gandit ca, pe langa premiile acordate de juriul competitiei TIFF 2011, ar trebui adaugate cateva cuvinte privind ansamblul festivalului ca atare pe care il frecventez cu incapatanare de 5 ani.


Festivalul este din ce in ce mai mare, cu activitati din ce in ce mai diverse, ceea ce este cum nu se poate mai imbucurator. Programarea gramezii de filme insa se face din ce in ce mai greu: anul acesta am avut surpriza sa vad ca diminetile, pana in 11:00 nu se mai putea vedea mai nimic decat daca te incapatanai sa intrii la proiectiile pentru copii. Seara in schimb, 7-8 pelicule interesante erau proiectate simultan in toate locatiile TIFF din oras, inclusiv open air. Nu mi s-a parut a fi o idee excelenta, atata timp cat spectatorul obisnuit nu se poate (inca) clona.

duminică, 12 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 10: Ce s-a intamplat pana la urma cu Trofeul Transilvania?


Voi, cei care ati fost deja in sala teatrului  la gala de inchidere, stiti deja ceea ce am de gand sa scriu eu aici, despre premiile competitiei de lungmetraj… La fel si voi cei care ati urmarit cu atentie stirile pe aceasta tema inca de aseara. Pentru ca anul acesta am urmarit destul de mult siajul competitiei de lungmetraj, am fost si eu tentata sa aflu care a fost perspectiva finala a juriului in cazul celor 12 filme prezentate. Acordarea premiilor intr-o competitie este desigur o afacere de grup, un vot majoritar, dar uite-asa poti afla cat de cat care sunt gusturile oamenilor.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Jurnal de TIFF - Ziua 9 - Mini lectii de cinema


Ingrozita fiind de faptul ca pentru mine concediul de vara si saptamana TIFF sunt pe sfarsite, nu am fost la “Lectia de cinema” adapostita ieri de TIFF Lounge la care personajul principal a fost Cristi Puiu. Am retinut insa urmatorul citat din articolul-rezumat al Gabrielei Piturlea din AperiTIFF care, recunosc, tare m-a uns la suflet:
”Cinematografia este o tara (...) Nu exista cinematografia romana, austriaca. Exista cinema; punct.”

Un al doilea lucru care m-a uns la suflet si pe care l-am citit tot in AperiTIFF este raspunsul oferit de producatorul britanic Uberto Pasolini la una dintre cele mai banale intrebari-tip care pot apare in chestionarul intrebuintat intr-un interviu: ”ultimul film care v-a emotionat cu adevarat”. In mod neasteptat, Pasolini pomeneste “Banshun/Late Spring” de Yasujirô Ozu.

Jurnal de TIFF ziua 4 (3) - "Shi / Poetry" de Lee Chang-dong


La cei 66 de ani pe care nu-i arata, Mija este pentru majoritatea celor care o intalnesc sau o cunosc o prezenta putin bizara: un zambet cuceritor inca, o anumita eleganta,  monologuri cuceritoare si cam incoerente. Cateva minciuni spuse cu seninatate nu reusesc sa acopere situatia deloc roza: precaritatea financiara, o familie cvasi inexistenta, un apartament mic dintr-un cartier periferic. De cateva ori pe saptamana Mija ingrijeste un batran handicapat, in restul timpului ea se ocupa cu o atentie uneori sufocanta de adolescentul ei de nepot, pe care mama lui naturala il neglijeaza. Ce face insa Mija in fata unor amenintari care apar dintr-o data in viata ei, precum maladia Alzheimer in faza incipienta si o urata afacere cu un viol colectiv la care si nepotul ia parte si care se sfarseste cu sinuciderea victimei? Se inscrie la un curs de poezie, incearca sa vorbeasca unui copac, discuta vesela cu mama victimei despre caisele prea coapte. Sa nu ma intelegeti gresit, Mija nu este inconstienta, scenariul alege insa sa trateze cele doua surse puternice de tensiune dramatica (boala si dilema morala) atlfel decat ne-am fi asteptat.

Sursa: Flixster

vineri, 10 iunie 2011

Jurnal de TIFF- ziua 8 – Pledoarie pentru filmele vazute in sala de cinema


Din inertie urmaresc zilnic in pauzele dintre proiectii ce se mai publica prin AperiTIFF rareori ajung sa-i parcurg toate paginile. Formula, nitel cam prafuita la ora actuala, este cred necesara publicului neavertizat, care nu vine pregatit cu notite si cronici selectate pentru proiectiile din program. In ceea ce ma priveste, rareori m-am lasat impresionata de minicronicile, interviurile si articolele despre ce se mai intampla in TIFFland, pana astazi cand am dat cu nasul de articolul lui Jay Weissberg despre proiectia filmului lui Béla Tarr “A torinói ló /The Turin Horse“. Il puteti gasi aici. Il puteti lega de dezbaterea de acum cateva zile pe tema filmului descarcat de pe internet, gratis sau nu.

Jurnal de TIFF ziua 4 (1) - "Max Manus" de Joachim Rønning si Espen Sandberg


Cel mai scump film norvegian pana la aceasta data, “Max Manus” de Joachim Rønning si Espen Sandberg (2008) face parte din focusul dedicat cinematografiei norvegiene inclus in programul editiei TIFF de anul acesta. M-am grabit sa-l vad, multe surprize placute vin din tarile nordice la capitolul cinema. Cu tristete am constatat insa ca acest film sufera de o curioasa maladie: el nu se constituie ca adaptare cinematografica a unei existente aventuroase, ci ca imn intru gloria eterna a unuia dintre eroii nationali ai Norvegiei.

Sursa: Flixster

joi, 9 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 7 (2) : "Kóngavegur / King’s Road"- de Valdis Oskarsdóttir


Ca si “Eldfjall/Volcano” despre care vorbeam ceva mai devreme, “Kóngavegur/King’s Road” tot din Islanda vine, insa cu greu se pot gasi doua filme mai diferite ca acestea doua. Pe cat de tacut este unul pe atat de guraliv este celalalt. “Kóngavegur” mi-a amintit instantaneu de TIFF-ul de acum doi ani, cand descopeream pentru prima data filonul filmelor nordice cu tenta comic-pitoresca, cu ocazia proiectiei “Skrapp út/Back Soon” de Solveig Anspach. 

Sursa: IcelandicMusic

Jurnal de TIFF ziua 3 (4): "Cave of Forgotten Dreams" de Werner Herzog


Am facut odata cuiva o gluma (proasta) foarte herzogiana: la intrebarea “who the fuck is Herzog?” i-am inventat acestuia o existenta de star apus al glorioasei Benfica considerat a fi omul cu cele mai artistice suturi la poarta. Cum, nu stii? Nu s-a apucat individul, exasperat de propria-i nestiinta sa caute timp de cateva zile informatii despre lisboetul Herzog? S-a apucat.

Sursa: Flixster

Intre timp bucuria adanca pe care o resimt la vizionarea fiecarui film al lui Herzog nu s-a diminuat (dimpotriva), de fiecare data ma intreb ce subiect va aborda unul dintre cei mai inteligenti si mai creativi cineasti la ora actuala. Ultimul sau pseudo-documentar “Cave of Forgotten Dreams” de exemplu, este unul dintre motivele pentru care ma aflu la TIFF. Desi trebuie spus ca orice proiectie in 3D este o tortura pentru ochii mei, nu credeti ca mi-am insemnat cu rosu acest titlu in programul festivalului? Si inca cum.

Jurnal de TIFF ziua 7 (1) : "Eldfjall / Volcano" de Runar Runarsson


Imi place sa cred ca “Eldfjall /Volcano” de Rúnar Rúnarsson este unul dintre cele mai frumoase filme din competitie, n-as sti insa sa spun cu claritate de ce. Deja subiectul este relativ batut de literatura si cinematografie (reconcilierea intre generatii, intre tatii muncitori si incapabili sa comunice si copiii castigati cu timpul de partea tandretei materne, perspectiva eutanasiei din perspectiva unei drame domestice in care moartea poate aduce singura usurare, un sfarsit de capitol amoros trist, dar cu adieri de adanca tandrete). O poveste cu parinti, copii si nepoti pe un fundal neasteptat: filmul debuteaza cu imagini de arhiva ale evacuarilor localnicilor cauzate de eruptiile vulcanice. O poveste despre dezradacinare vazuta ca o maladie mai degraba psihologica si despre simptomele ei secundare, o poveste despre micile catastrofe ale vietii de zi cu zi atunci cand, precum eroul principal, Hannes, esti obligat sa iesi la pensie, sa renunti la hobby-ul pescuitului marin, sa simti cum copiii nu te mai accepta.

miercuri, 8 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 3 (3): "Báng-kah / Monga" de Doze Niu


Semnat de actorul si de curand regizorul taiwanez Doze Niu (imi permit sa-i semnalez debutul regizoral, mockumentarul  aproape-autobiografic “What on Earth Have I Done Wrong?!”) “Monga” este un pur produs al cinematografului cu gangsteri din zona Asiei de Sud-Est. Ciudat este ca, propunand o poveste incepe in 1986 si se termina cativa ani mai tarziu, acest film din 2010 adopta voit codurile narative si ideologia dulcelui stil melodramatic cultivat acum 30 de ani in acest gen de cinema. Un film cu gangsteri retro deci. Actiunea este plasata intr-unul dintre cele mai vechi cartiere din Taipeh, teren de confruntare intre doua bande rivale. 

Sursa: Wikipedia

Jurnal de TIFF ziua 3 (1): "The Untitled Kartik Krishnan Project" de Srinivas Sunderrajan


Cu o durata de 75 de minute, filmat timp de 30 de zile  in HDV partial in alb negru, partial in culori, “The Untitled Kartik Krishnan Project” este genul de film mai mult decat indie care poate sa-si manance de viu regizorul. Srinivas Sunderrajan este un exemplu viu si concludent, el marturiseste ca in perioada filmarilor au existat mai multe twist-uri decat poate gasi spectatorul in filmul in sine, ca echipa de filmare a fost alcatuita din cativa prieteni veniti sa ajute pe gratis, ca filmarile au fost facute pe furis pentru ca inchirierea locatiilor era totusi mai scumpa totusi decat bacsisurile, ca programarea filmarilor insasi era imposibila pentru ca “actorii” trebuie sa-si castige painea si cate si mai cate. Sfarsitul filmului, adica lunga discutie dintre adevaratul Srinivas si Vijeh Rajan, scenaristul sau este un twist de maestru pentru a termina totusi proiectul care se intindea deja pe un an si ameninta sa ramana neterminat.

Sursa: Wikipedia

marți, 7 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 2 (5): "Las marimbas del infierno/ Marimbas from Hell" - Julio Hernandez Cordon


Las Marimbas del infierno/ Marimbas from Hell” (2010) este unul dintre cele mai ciudate experimente cu aspect documentar pe care le-am vazut la TIFF, amestec subtil si neasteptat de fictiune si poveste adevarata. Filmul este o uluitoare defilare de loseri guatemalezi iubitori de muzica atat de incrancenati, chit ca dorm pe cartoane si nu au bani nici de-o bere. In extenso, “Marimbas del infierno” poate fi vazut ca o descriere minimala a culturii guatemaleze underground, departe de meliorismul folcloric “autentic” servit turistilor straini.


Jurnal de TIFF ziua 2 (4): Kongen av Bastøy/The King of Devil’s Island - Marius Holst


In povestea asta nu exista  niciun rege, iar Insula Diavolului nu este deloc o destinatie exotica de peste mari si tari, ci nu foarte departe de coasta Norvegiei, astfel incat iarna oamenii, ca si elanii, pot trece fjordul inghetat cu piciorul. Asta daca nu sunt supravegheati indeaproape de unul dintre cele mai severe sisteme carcerale puse la punct la inceputul secolului XX de catre societatea norvegiana pentru intampinarea tinerilor si foarte tinerilor inadaptati, orfani, hoti, ucigasi, abuzati sau pur si simplu prea saraci. Oficial acest centru de reeducare poarta numele de inchisoarea Bastøy.

Sursa: OsloPuls

Jurnal de TIFF ziua 2 (3): Incendies de Denis Villeneuve


Asteptam filmul lui Denis Villeneuve, “Incendies” cu oarecare curiozitate, in parte justificata de criticile destul de bune obtinute de film la iesirea in sali. In plus, la editia TIFF de acum doi ani, scurtmetrajul sau “Next floor’ (2008) a fost selectat in competitia de scurtmetraje “Umbre”. N-am fost atunci impresionata de grafismul ultrabaroc si demonstrativ al lui “Next floor”, ma gandeam insa ca este genul casei si ma asteptam ca urmatorul film sa fie conceput in acelasi stil. Cum ecourile altor festivaluri mi-au infirmat ipoteza de acum doi ani, am facut ce am facut si pe o caldura tropicala am fugit de la Odeon pentru a prinde singura proiectie a acestui film in festival. Mare deceptie. M-am regasit in fata unui film enervant de politically correct, impanat cu pedanterii si sentimentalisme periculoase.

Sursa: Flixster

luni, 6 iunie 2011

Jurnal de TIFF ziua 2 (2): Gatos viejos / Old Cats de Sebastian Silva


Acum doi ani, Sebastian Silva a facut impresie buna publicului TIFF cu “La nana”, anul acesta el revine in programul festivalului cu “Gatos Viejos/Old Cats”, o productie coregizata impreuna cu Pedro Peirano (scenarist pentru “La nana” si copartas a lui Silva in alte proiecte precum multlaudatul “La vida me mata”).

Sursa: CineChile

Jurnal de TIFF ziua 2 (1): Gianni e le donne / The Salt of Life



Nu aveam cum sa ratez “Gianni e le donne/ The Salt of Life”, filmul lui Gianni di Gregorio dupa ce acum doi ani la TIFF laudasem debutul sau regizoral “Pranzo di Ferragosto” (2008). Am avut dreptate sa-l trec pe lista mea de must see, Gianni di Gregorio  nu este numai un actor comic convingator si un scenarist talentat, calitatile lui regizorale sunt evidente. “Gianni e le donne“ aplica tactica folosita de Todd Solondz in saga lui americana (aceleasi personaje structural vorbind, intruchipate de aceiasi actori traverseaza situatii similare in contexte diferite), lucru care da filmului un aer usor decalat de sequel in varianta bufa (aceleasi tipologii traverseaza timpul si spatiul mai multor filme pentru a se eterniza in prototipuri umane).

Sursa: screenweek.it